Dar să revenim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi reprezentată în religia creştină de Tată, Fiu şi Duh Sfânt. Primul principiu reprezintă puterea, Sursa întregii vieţi. Al doilea principiu, Cristos, reprezintă lumina, inteligenţa. Şi al treilea principiu, Sfântul Duh este focul dragostei.
Dacă se spune în Scripturi că toate păcatele sunt iertate cu excepţia celor împotriva Sfântului Duh este pentru că păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul împotriva dragostei. Creştinismul n-a ştiut să explice ce este cu această crimă împotriva Sfântului Duh şi de ce nu e iertată, dar astăzi vreau să vă luminez în această problemă şi îmi asum responsabilitatea.
În viaţă, toată lumea spune că dacă ne lipseşte inteligenţa sau voinţa nu vom avea decât eşecuri şi deziluzii. Dar lumea îşi imaginează că, dacă în domeniul dragostei nu avem manifestări juste, nici convenabile, nu e prea grav, nu putem suferi eşecuri, nu comitem nici o crimă. Ei da, tocmai. Să fii prost, e grav, să fii slab, de asemenea, dar să faci dragoste ca un animal, aceasta nu e prea grav?... Ei bine, iată un raţionament stupid. Tocmai această greşeală nu e iertată, pentru că consecinţele ei sunt deplorabile; pentru ea nu avem scuză, suntem pedepsiţi şi trebuie să plătim. Veţi spune: „Să plătim? Dar în ce fel?” Din moment ce trăiţi anumite senzaţii, din moment ce vă permiteţi anumite plăceri, aceasta semnifică că vă ardeţi materiale, şi deci că sunteţi pe cale de a plăti.
[...]
După ştiinţa simbolurilor, Tatăl Ceresc e legat de creier. Cristos e legat de plexul solar care e adevărata inimă. Cât despre Sfântul Duh, este legat organelor genitale. Pentru prima oară vă relevez acest mister: Sfântul Duh este legat dragostei şi organelor sexuale. Deci, pentru a nu comite greşeli şi a fi pedepsiţi, trebuie să învăţaţi atitudinea bună pe care trebuie să o aveţi privind aceste organe pe care Dumnezeu ni le-a dat.
[...]
Trebuie să considerăm fiinţa umană ca o clădire de cincizeci o sută sau chiar mii de etaje, şi vom înţelege că o mare tensiune, o mare presiune e necesară pentru ca apa să poată ajunge la locuitorii ultimului etaj. Bărbaţii şi femeile ar trebui să ştie ce este această tensiune pe care o simt pentru a o utiliza, ei vor reuşi astfel să-şi irige şi să-şi hrănească celulele creierului lor, pentru că această energie poate urca până la creier prin canalele pe care Inteligenţa cosmică le-a amenajat special. Din cauză că ştiinţa încă nu le-a descoperit cu aparatele sale, ea nu ar trebui să nege existenţa lor. Când bărbatul şi femeia risipesc această energie sacră, fără respect, fără dragoste adevărată, fără voinţa de a realiza lucruri sublime, ei comit păcatul împotriva Duhului Sfânt. Şi în zilele noastre, e păcatul cel mai răspândit. Care sunt bărbaţii şi femeile care consideră încă dragostea ca o forţă care poate să le permită a se restabili, a se recrea, a regăsi drumul spre Cer şi de a deveni cu adevărat divinităţi? Prin dragoste umanitatea se va reîntoarce în Paradis, şi din păcate, prin dragostea de azi ea se îndepărtează din ce în ce mai mult.
Dar să vă fie clar cel puţin pentru voi, odată pentru totdeauna. După comportamentul pe care îl adoptaţi faţă de dragoste şi faţă de organele genitale intraţi sau nu intraţi în armonie cu cu această Fiinţă Sublimă care este Sfântul Duh cosmic, şi veţi regăsi din nou Împărăţia lui Dumnezeu în voi înşivă, sau, dimpotrivă veţi călca legile sale. Puteţi deci trage o concluzie: aceleaşi organe sunt capabile să vă facă să coborâţi până în Infern sau pot să vă facă să urcaţi până la Cer, aceasta depinde de cum vă orientaţi energiile. E scris în Tabla de Smarald: „Ea urcă de la pământ şi coboară din cer şi îşi primeşte forţa de la lucrurile superioare şi cele inferioare... E forţa tare a tuturor forţelor...” Iată traseul normal al acestei forţe: de la cer la pământ, şi de la pământ la cer.
Deci, problema nu este de a suprima dragostea, de a o comprima, a o refula, ci de a găsi metode, mijloace pentru a o manifesta corect. Dragostea e o energie care vine de foarte sus, care e de aceeaşi esenţă cu soarele, şi omul are sarcina de a primi această energie şi de a o face să circule în el, pentru a o retrimite apoi spre Cer, de unde a venit.
[...]
Suntem în multiplicitate, suntem la periferie, şi când vorbim de întoarcerea la unitate, aceasta înseamnă că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, spre această dragoste care este 1. Când vă spuneam că trebuie să retrimitem dragostea spre Cer, era pentru că dragostea trebuia să se întoarcă la sursă. Poate n-aţi înţeles că Dumnezeu este dragoste, cum poate nu aţi înţeles cuvântul „unitate” şi că trebuie să ne întoarcem spre unitate. Dar pentru mine e atât de clar! Unitatea, e Dumnezeu, Dumnezeu este dragoste, trebuie să ne întoarcem spre această dragoste.
din: Dragonul inaripat
Comentarii