Ce seriale arabe am mai văzut

I have a script - انا عندي نص

Când m-am hotărât să dau o șansă acestui film, mai încercasem deja un alt serial din Kuweit, care eșuase lamentabil - era o telenovelă ieftină. Chiar dacă nu-mi doream doream decât să le cunosc dialectul, nu am rezistat să mă uit mai mult de jumătate de episod. 

I have a script este altfel. Are 30 de episoade și a fost conceput special pentru a fi difuzat în luna Ramadan pentru telespectatorii kuweitezi, dar fiind produs de Netflix este disponibil în continuare pe platformă. 

I have a script este în felul lui tot o telenovelă, însă m-a impresionat prin originalitatea personajelor, a tematicilor abordate, a situațiilor și a circumstanțelor. 

Personajul principal este o femeie în vârstă, Asmaa, care are doi frați pe care i-a crescut singură după ce mama lor a murit. Mai are și un frate vitreg - amândoi sunt singuri și certați cu ceilalți frați, în ciuda tuturor eforturilor de a se apropia de ei. Tematica principală este despre relațiile din familie, în special între frați, totuși filmul nu ocolește nici aspecte precum abuzul, rușinea în ce privește relațiile frățești. Serialul de asemenea critică lipsa de cultură, discriminarea pe bază de naționalitate, relațiile soț-soție (indiferent de religie), stigmatul în ce privește problemele psihologice, etc.

Asmaa este un personaj normal și aproape de realitate, are propriile ei frici și fobii, pare naivă în ochii celorlalți, însă este bine intenționată și încearcă să păstreze bunele maniere, chiar dacă arată de modă veche. Ea locuiește într-un apartament obișnuit cu o fată tânără, oarecum rudă îndepărtată, cu o personalitate la polul opus ei, chiar bipolară, dar care suferă de aceeași atitudine de respingere din partea propriei familii: Nour. Nour este explozivă, este celebră pe instagram, pare că nu îi pasă de nimic și nimeni, debordează de spontaneitate.

Asmaa duce o viață liniștită de femeie singură, lucrează într-o bibliotecă (în mare parte pustie), iar în timpul liber creează parfumuri și scrie scenarii pentru filme: această mare pasiune o duce mai departe în film spre a o realiza ca scenaristă talentată. Ajungem la scene din platouri care sunt foarte interesante pentru că și universul actoriei și al filmării este luat în vizor și criticat.

Nu am văzut prea multe elemente tradiționale în film, însă se poate mirosi caracterul societății. Am ascultat dialect kuweitian cât am putut și am extras câteva observații (pe care o să le scriu mai târziu), dar pe lângă partea de limbă, pot să spun că m-a captat destul de mult serialul. Uneori distractiv, (serialul este în fond o comedie socială, dar discretă), este totuși educativ (se vrea potrivit pentru luna Ramadan) și serios. În plus, am descoperit-o pe Suad Abdullah, cea care joacă personajul principal, am aflat că este o mare actriță a Kuweitului și a lumii arabe, pe scenă de peste 50 de ani.

Dollar - دولار

Acest serial este produs în Liban și este o comedie.

Doi colegi la o bancă, Zeina și Tareq, caută cu disperare o anumită bancnotă de un dolar care le poate aduce un premiu de un milion de dolari, pus la bătaie chiar de banca unde lucrează. Acest concurs fusese menit să atragă atenția publicului asupra băncii nou-înființate, ideea fiind sugerată chiar de Tareq.

Ce este amuzant în film este felul cum le scapă printre degete bancnota de fiecare dată, și până unde merge foamea de bani, până la a face lucruri absurde; totuși, după cum se dovedește pe parcurs, eforturile celor doi îi conduc și la a vedea o altă față a societății libaneze, intrând în contact cu oameni sărmani, cu mafioți, cu „extremiști” (clubul/secta femeilor singure), etc.

Banii și comerțul în societățile islamice din sec. X-XI

Factori care stau la baza dezvoltării comerțului:

- infrastructura

- suportul tehnic (vapoare, etc)

- starea materială a clienților

- investitorii

Orientul Mijlociu: conectează Africa, Europa și Asia - lumea musulmană se află în centru

Riscuri: clima, relieful, factorul uman

Islamul s-a răspândit și prin comerț: cu cât un oraș se afla mai aproape de o ruta comercială cu tradiție, cu atât erau mai mari șansele să aibă o populație musulmană semnificativă.

De asemenea, islamul a fost influențat/îmbogățit cu idei care la rândul lor au circulat pe acele rute.

Efectele islamului asupra economiei: interzicerea dobânzii - fără consecințe negative în lumea islamică

- oamenii ignorau interzicerea sau o ocoleau dpdv legal

- ocolire: cel care avea nevoie de bani „vindea” un produs celui care avea lichiditățile, împreună făceau un contract prin care „cumpărătorul” îi va vinde la loc produsul, dar mai scump - astfel „vânzătorul” urma să platească mai mult, mai târziu, produsul fiind doar un pretext

Existența creditului:

- banii gheață puteau fi furați; în plus, nu erau suficienți pentru numărul de tranzacții care avea loc

- hawala (transferul datoriei) -> evoluează în suftaja (un fel de cec, scrisoare de credit) - "parteneriatul celor cu reputatie buna"

- mufawada (parteneriat) între investitor și executor - profitul și pierderile sunt împărțite între ei la cote prestabilite - totusi nu s-a evoluat până la bănci.

Creditul este o metodă sugerată și recomandată și într-una din cele mai vechi tratate hanafite (Kitab al-Asl - cap. Kitab ash-Sharika, de Shaybani), urmată și de altele.

Aceste inovații comerciale au ajuns în Europa (Italia, sec. XII), unde au evoluat mai departe în bănci.

Bimaristan

Bimaristan este cuvântul din limba persană care înseamnă spital, de la bimar (bolnav) și stan - sufix general care desemnează o locație.

Primul spital din lume a fost reținut în istorie ca fiind cel din Bagdad, în anul 805, de pe vremea califului Harun al-Rashid.

Ca trăsături generale, spitalele:

- erau întreținute cu fonduri din waqf (donații caritabile)

- erau deschise non-stop și oricui indiferent de etnie, sex, religie

- tratamentul pacienților era gratuit, inclusiv hrana care era de bună calitate

- la ieșire, oamenii plecau cu haine noi și o sumă de bani pentru a se pune pe picioare

Pentru mai multe detalii: articol pe Aramco world

În plus, o lucrare de pe Muslim heritage

Hajj Darb Zubayda

Darb Zubayda se referă la unul dintre cele mai vestite trasee către locul pelerinajului în islam, pornind de la Kufa, Iraq, până la Mecca, Hijaz.

Zubayda bint Jafar a fost soția califului abbasid Harun al-Rashid, iar darb (درب) înseamnă drum, în limba arabă. Consolidarea drumului care îi poartă numele reprezintă cea mai mare realizare din timpul vieții sale, care a fost între secolele VIII-IX. 

Darb Zubayda exista încă din primele zile ale islamului, probabil chiar înaintea apariției lui, dar regina a investit masiv în infrastructura celor peste 1200 km de drum prin:

- ziduri de piatră pentru a proteja pelerinii de furtunile de nisip sau de alte condiții ale vremii

- peste 40 de stații de apă pentru caravane cât și pentru pelerinii mai săraci care călătoreau pe jos

- borne indicatoare, faruri cu foc, fortărețe, diguri, palate și hosteluri

- moschei și stații de poliție

- angajarea mai multor administratori de drum și supraveghetori

Traseul Bagdad - Kufa - Mecca era de mare importanță, cuprinzând și Najaf, orașul care adună cei mai mulți pelerini musulmani, după Mecca și Medina.

Hajj-ul era în vremea aceea, pentru cei mai mulți, călătoria vieții. Însemna un efort financiar deosebit, consuma mult timp și era de un real pericol. Pe lângă semnificația religioasă, Hajj-ul putea fi și o oportunitate de comerț și de socializare, schimb de idei. Unii credincioși plecau de acasă și ajungeau la pelerinaj după ani de zile, după ce se opreau la universități, biblioteci din diverse ținuturi pentru a studia sau a răspândi idei. (În timp ce alții se opreau pentru a mai lucra și a strânge bani pentru continuarea călătoriei.)

După 1258, odată cu căderea Bagdadului, Darb Zubayda își mai pierde din măreție, iar pelerinii încep să prefere alte rute. Totuși, Darb nu dispăre complet și continuă să fie folosit ca traseu de pelerinaj chiar și în secolul XIX, acumulând astfel peste 1000 de ani de utilizare. În prezent, cu ceea ce s-a păstrat din el, există o propunere de a-l include pe lista Unesco World Heritage.

Orașul islamic (rezumat)

Începând cu secolul trecut, orientaliștii au fost preocupați să definească și să înțeleagă caracterul orașelor din lumea predominant musulmană, pe care le-au numit puțin forțat orașe islamice.

O definiție simplistă a orașului islamic a fost că el are moscheea în centru și bazarul în imediata apropiere, la fel ca și un hammam, necesar pentru spălarea rituală înainte de a intra în moschee. Totul s-ar fi dezvoltat în jurul acestei structuri, în care islamul este religia orașului, dar aceasta structură nu este cu nimic diferită de modul cum s-au dezvoltat orașele creștine, unde catedrala și piața definesc miezul orașului, sau cele iudaice. S-a adăugat faptul că orașele din lumea musulmană au fost întemeiate de diversele dinastii islamice care au domnit, de aici imprimarea un anume caracter islamic, sau faptul că islamul a favorizat apariția orașelor și s-a dezvoltat cu repeziciune  datorită urbanismului.

Cercetările au mers mai departe și s-a convenit faptul că într-adevăr, moscheea stă la originea orașului islamic, dar există și alte caracteristici speciale ale lui, cum ar fi gruparea cartierelor în funcție de etnie, și la fel, organizarea bazarului după o ierarhie, cu exemple din orașele din Magreb. De fapt, aceste observații s-au bazat doar pe studierea orașelor din Magreb și au generat stereotipuri care nu se aplică întregii lumi islamice/arabe. De exemplu, în Liban, la un moment dat, populația creștină s-a amestecat cu cea musulmană, iar caracterul specific al cartierelor s-a diluat.

S-au descoperit exemple care nu respectă tiparul de mai sus, însă cele mai multe orașe islamice se disting destul de clar de altele aparținând unei populații de alte religii.

Autoarea studiului a călătorit în India, o țară în care primele două religii sunt hinduismul și islamul, pentru a descoperi diferențe între orașele islamice și cele hinduse. Rezultatul a fost limpede că orașele din cele două categorii diferă semnificativ prin:

- proporția numărului de bărbați vs. de femei care circulă pe stradă (în orașele predominant musulmane spațiul public fiind rezervat în special bărbaților)

- în zonele musulmane sunt mai multe măcelarii

- cartierele musulmane sunt mai animate/zgomotoase

- orașele întemeiate și locuite la început de musulmani au o rețea de strazi mai complicată și mai neregulată decât cele hinduse.

Forțele care au guvernat prototipul orașelor islamice, așa cum au fost înțelese, sunt:

- geografia și clima

- tehnologia

- transporturile

- organizarea socială

- contextul legal și politic - care variază substanțial.

Dintre acestea, islamul poate altera doar ultimele două.

Adevăratele contribuții ale islamului în dezvoltarea orașelor au fost:

- distingerea între categoriile de populatie, dpdv religios: existau cartiere doar pentru creștini sau evrei. Uneori, deținerea unui mijloc de transport (calul) era restricționată pentru dhimmi, dar existau și alte restricții - de alegere a unei profesii, de a nu purta anumite haine sau culori, de a ocupa doar anumite zone ale pieței, etc. De asemenea, un bărbat dhimmi nu avea acces la o femeie musulmană, era în general constrâns să trăiască în cartierul în care se afla și care era conform profesiei sale.

- segregarea în funcție de sexe: hammam-ul primea în zile diferite bărbați sau femei, segregarea se putea observa și în proiectarea caselor și a spațiilor pentru locuit, dar ea se realiza cu succes doar la cei înstăriți. Pentru cei săraci, cartierul era ca o extensie a unui spațiu semi-privat.

- statul nu se implica în organizarea orașului, nu exista o conducere centralizată de genul primăriei, dar fiecare cartier avea conducătorul sau sheikh-ul său.

În concluzie, orașele sunt procese vii, nu structuri care se pot impune din afară pentru a trăi în ele. Noile eforturi de a construi orașe islamice s-ar putea să nu mai corespundă realității în care trăim deoarece, cele trei elemente principale care stau la baza dezvoltării orașului islamic (segregarea religioasă, sexuală și decentralizarea) sunt considerate regresive conform standardelor moderne.

Structura unui oraș islamic iranian

Idei extrase din:

Abu-Lughod, "The Islamic City-Historic Myth, Islamic Essence, and Contemporary Relevance." 

Conversație despre Hajj

 Via sacred footsteps

Comoditatea, din Jurnal Alchimic (1967)

„Principala seducțiune a lui Satan e comoditatea. E de ajuns să ne uităm împrejur ca să vedem cu ce derizorii, nătânge mijloace ține în robie enorme colectivități umane; televizorul, radio, spectacole sportive, cinematograful. În vechime oamenii erau mai dificili. Să pot privi un spectacol în pijama, să nu mai fie nevoie să mă îmbrac, să ies, ca să văd un spectacol, să pot să gâtui instantaneu glasul celui mai mare cântăreț al lumii, o falsă senzație de atotputință, iluzia autocrației, iată pe ce mizerabilă farfurie de linte și-a vândut omul dreptul său de întâi născut!

E de admirat cât de bun administrator e Satan pentru seducțiunile lui, cât de judicios le administrează. Am putea releva la Prințul cantitativului un simț foarte rafinat al calitativului, al valorilor și al favorurilor pe care le distribuie tuturor acelora care au făcut un pact cu el. Momeala e făcută dintr-o falsă calitate pe care Satan o dă unei ispite. Nu e maestrul iluziilor? Dar ca să mânuiești așa de bine iluzia, trebuie s-o știi ca atare, prin urmare trebuie să știi care e adevărul. Și de unde știe Satan care e Adevărul? Și dacă-l știe, de ce nu se conformează lui? Toate astea duc la ideea de Misiune a celui ce se numește, cu un nume generic, Vrăjmașul. 

Metafizic, iluziile lui Satan se încorporează în iluziile Mayei, iar acestea nu sunt decât o specificație a Inefabilității divine. Cea mai mare păcăleală pe care o poți face Diavolului e să vezi aspectul simbolic al momelilor lui; prin asta liberează din exilul lor elementele pozitive care se agreghează imediat atributelor divine, iar cojile se pulverizează, nemaiavând elementul lor de coeziune, căzând ca o pulbere radioactivă peste omenire. Și pe această pulbere o irizează Satan cu alte seducțiuni din arsenalul lui. Dacă printr-un proces de discriminațiune perpetuu, omul ar elibera din Keliphoturi partea pozitivă a seducțiunilor, lumea s-ar topi în Cauza ei primă și toate aspectele inferioare ale lui Lucifer s-ar însuma în El, care ar rămâne Înger al Feții, nemaiavând a face altceva.”

Viața cea nouă

„Odată cu suflul lui Dumnezeu, lumea a fost atinsă nu numai de sufletul, ci și de ochiul lui Adam. Pe atunci vedeam lucrurile nu așa cum le-am vedea într-o oglindă nepoleită, ci așa cum sunt ele în lume, da, așa cum le-ar vedea copiii. Cât de veseli eram pe vremea aceea noi, copiii, care numeam ceea ce vedeam și care socoteam că numele era totuna cu ceea ce vedeam! Pe atunci timpul era timp, accidentul, accident, iar viața, viață. Aceasta era fericirea, iar ea l-a nemulțumit pe Diavol, care a stârnit Marea Uneltire. Un om - pion al Marii Uneltiri -, Gutenberg (el și imitatorii lui au fost numiți „tipografi”), a multiplicat cuvintele așa cum mâna silitoare, degetele răbdătoare și condeiul migălos n-ar fi fost în stare să o facă, iar cuvintele, cuvintele, cuvintele s-au răspândit în toate părțile, ca niște mărgele rupte de pe ață. Porțile noastre, întocmai ca și ambalajele calupurilor de săpun și ale cutiilor cu ouă au fost năpădite de cuvinte și inscripții ca de niște gândaci de bucătărie hămesiți și smintiți. Astfel, cuvintele și lucrurile, care erau cândva precum carnea și osul, și-au întors spatele unul altuia. Așa am ajuns să încurcăm toate răspunsurile pe care le știam cândva cu inima când eram întrebați noaptea, la lumina lunii, ce este timpul, ce este viața, ce este tristețea, ce este soarta, ce este suferința, ca niște studenți care au făcut noapte albă înaintea examenului și au învățat materia pe de rost. Timpul, spunea un nătâng, este un zgomot. Accidentul, spunea un alt nefericit, este soarta. Viața, spunea un al treilea, este o carte. Noi, cei rătăciți - pricepeți, nu? - îl așteptam pe înger, ca să ne sufle el la ureche răspunsul corect.”

din Orhan Pamuk, „Viața cea nouă”

# Oamenii dintâi

# أنا عربي

# Despre arta vânatului

Ce filme arabe am mai văzut

__One hour and a half__

Este un film egiptean, de o oră și jumătate, inspirat din tragedia feroviară de la El-Ayyat din 2002, când au murit sute de oameni în urma unui incendiu care a cuprins câteva din vagoane. Filmul nu reconstituie toate condițiile accidentului, ci se axează pe moravurile societății egiptene, imaginându-și cele 90 de minute înainte de dezastru. Prezintă o imagine extrem de negativă a Egiptului, uneori hilară, alteori tristă: prostia, furtul, corupția, preacurvia, șomajul în ciuda studiilor, constrângerea femeilor, discriminarea, etc. Toate astea despre Umm el dunia.

__Jinn__

Un serial iordanian, proaspăt scos din producție, cu tentă horror. Prezintă niște adolescenți față în față cu jinnii dezlănțuiți care iau forme umane, provoacă accidente, morți și tulbură viețile. Serialul nu este cine știe ce nici dpdv al scenariului, nici al interpretării, din contră este deplorabil. Singurul motiv pentru care l-am terminat (sunt doar 5 episoade de 30 minute fiecare) a fost pentru că apare Petra, plus să aud limba arabă. La partea de limba arabă este dezamăgitor: amestecă egipteana cu dialectul levantin, și din când în când și engleza, mixând limbile în stil libanez. Serialul a mai fost criticat pentru că imită Vestul, în toate privințele. Un fel de Twilight interpretat de „copiii bogați ai Ammanului”, cu jinni în loc de vampiri.

Cel mai bun lucru din serial e că am dat de asta:

Ibn Arabi The Sanctuaries of Love

Episodul 1

Sau AICI, pentru seria completă în arabă, fără subtitrare - مقامات العشق 

Obiceiuri sunnah de Eid el Fitr

1. Recitarea de Takbir din seara ultimei zile din Ramadan până a doua zi când imamul conduce rugăciunea:

Allahu akbar, Allahu akbar

La ilaha ila Allah

Allahu akbar, Allahu akbar

Wa lillahi-l hamd.

2. Îmbăierea înainte de rugăciunea de Eid (ghusl) - Profetul obișnuia să facă ghusl înainte de fiecare rugăciune de Eid el Fitr sau Adha.

3. Spălarea pe dinți - în vremea Profetului se folosea periuța de dinți miswak

4. Înainte de rugăciunea de Eid, Profetul obișnuia să mănânce un număr impar de curmale. Este important ca musulmanul să mănânce ceva, întrucât acest lucru semnifică ieșirea din post.

5. Îmbrăcarea cu cele mai bune haine și purtarea parfumului

6. Până la rugăciunea de Eid, cel târziu, fiecare musulman trebuie să plătească zakat el Fitr, o sumă modică folosită la a cumpăra cadouri pentru copii sau nevoiași. Suma este stabilită de moschee/comunitate.

7. Participarea la rugăciunea de Eid. Această rugăciune nu are chemare, dar este identică cu rugăciunea de Fajr, cu excepția recitării de Takbir în timpul ei (7+5). De obicei se citește sura al-Alaa în prima unitate și sura al-Ghashiya în a doua. După terminarea rugăciunii, imamul ține o scurtă predică.

8. După rugăciune și predică, salutarea celorlalți musulmani prin:
Arabă: Eid Mubarak / Taqabbal Allah minna wa minkum
Română: Sărbători fericite / Dumnezeu să primească (postul și rugăciunile) de la noi și de la voi
Turcă: Bayram Mubarek olsun / Allah kabul etsin

9. După terminarea rugăciunii de Eid, este sunnah ca musulmanul să se îndrepte spre casă pe alt drum decât cel pe care a venit.

Eid Mubarak! 🤲