Baraja spaniolă și cărțile de joc, tarot

Baraja este setul de cărți cel mai popular printre spanioli, portughezi și sud-americani, folosit atât pentru jocuri, cât și pentru ghicit sau pariuri. La fel ca și cărțile obișnuite, conțin 4 suite și anume: oros (monede, aur ~ romb), copas (cupe ~ inimă roșie), espadas (săbii ~ inimă neagră) și bastos (batele ~ trefle). Unele pachete conțin și comodines (jokeri). În unele țări sud-americane, baraja este considerată ocultă, pe când în Spania este folosită pe scară largă în jocurile de societate: Familias de 7 Paises, Mus și altele...

Cupele sunt presupuse a simboliza Credinta;

Monedele reprezinta caritatea, filantropia si dragostea;

Sabiile intruchipeaza justitia;

Batele simbolizeaza curajul.

Originea primelor cărți de joc din lume este discutabilă. Unii consideră că au apărut prima oară în India și erau derivate de la jocul de șah. Alții spun că au fost special create pentru magie și prezicerea viitorului în Egipt. Sau alții spun că au apărut în China, după care s-au răspândit în India și Europa. Prima înregistrare scrisă a folosirii cărților vine din Orient, cândva în jurul secolului 12, acestea pătrunzând în Europa un secol mai târziu, din Egiptul condus de mameluci. Inițial au ajuns în Spania sau Italia, după care s-au extins pe continent cu repeziciune. Un blog dedicat pune răspândirea cărților pe seama țiganilor:

Una dintre presupunerile larg raspandite este aceea ca datoram cartile utilizate azi populatiei tiganesti venita in Europa, aceasta populatie considerandu-se a fi descendenta a unei caste inferioare Hinduse. Este cert faptul ca, o multitudine de metode de ghicit, fie ca vorbim de Cartomantie, fie despre alte metode, sunt inseparabil corelate cu acest fascinant si inalt daruit popor.

Multi sunt cei care au vulgarizat si au decazut acest dar inexplicabil, privindu-l ca pe un simplu mijloc de a extorca bani de la ignoranti si de la creduli; dar unii dintre noi inca il privesc ca pe o cale sacra – desi uneori la fel de superstitios ca pe oricare forma nelamurita ori pervertita a Crestinismului.

Majoritatea religiilor blamează „ghicitul în cărți” precum și orice altă tehnică de a prevedea viitorul. În islam acest lucru este asociat cu șirk și este chiar păcat major. De ce? Pentru că oamenii, odată ce citesc o dată în cărți și le convine, tind să o facă și a doua oară, și tot așa, ajungând să creadă mai mult în cărți decât în Dumnezeu, mai mult în predestinare decât în propria lor putere de a schimba lucrurile, devenind superstițioși.

Însă, pentru oamenii care cred în semne, indiferent de unde vin - din natură, sincronicități, etc, cărțile vor reprezenta o bună ocazie a afla ceva... un ceva anume care ține mai mult de propria interpretare decât de ceva fix, de care subconștientul se va agăța pentru a putea exprima anumite lucruri ascunse... în fond, nu vor afla nimic nou și de la nimeni străin, din exterior (cum ar fi de la jinni), ci poate doar vor scoate la suprafață anumite aspecte uitate sau neglijate...

Ce părere aveți despre ghicitul în cărți? este autentic, nu este?

Vă las cu o colecție de trucuri folosind cărțile de joc... mie mereu mi-au plăcut!