De multe ori profeții ne sunt prezentați având un aer sobru, grav. Dacă unul dintre ei a avut vreodată un aer glumeț, nu s-a dorit ca acest lucru să fie transmis mai departe pentru a nu pune la îndoială rolul de mesager. Însă musulmanilor le-au fost transmise multe dintre obiceiurile profetului Mohammad, inclusiv felul de dormi, de a-și face nevoile sau a spune glume - pentru că pentru ei profetul este mai presus de toate un om.
Companionii profetului rămâneau surprinși de simțul umorului al acestuia. Abu Huraira a povestit că profetului îi plăceau glumele, dar adăugând că „nici glumind nu spunea minciuni”.
Într-o călătorie, un bărbat i-a cerut Trimisului să îi facă rost de o cămilă, iar acesta i-a răspuns: „O să îți las un pui de cămilă”. Bărbatul i-a spus apoi: „Și ce o să fac cu un pui de cămilă?” . Atunci Trimisul i-a răspuns: „Nu sunt cămilele pui de cămile?”
O femeie pe nume Umm Aiman i-a spus Profetului că soțul ei voia să-l vadă, și Profetul a întrebat: „Cine este soțul tău? Cel care are ceva alb pe unul din ochi?” Și ea, surprinsă, i-a răspuns: „Nu, nu are cataractă”. Atunci, Profetul i-a zis: „Nu există nimeni care să nu aibă ceva alb în ochi.”
Mohammad și vărul său Ali mâncau curmale, dar Ali în loc să-și pună sâmburii în propria farfurie, îi arunca în farfuria Profetului. La un moment dat, Ali a glumit și i-a zis Profetului că a mâncat un car de curmale. Mohammad i-a răspuns: „Cel puțin nu mănânc toți sâmburii ca tine”
Era odată un om din deșert foarte atașat de profet și care ori de câte ori putea îi trimitea cadouri. Și profetul îl iubea pe acesta. Într-o zi, aflându-se într-o piață să-și vândă produsele, Profetul s-a apropiat de om pe furiș și l-a îmbrățișat pe la spate, fără ca el să vadă cine e, spunând: „Cine vrea să cumpere acest sclav?” Când omul s-a tras deoparte și a văzut că era Profetul, i-a spus: „Crezi că nu am valoare?” , vrând să spună că dacă era atât de urât ar fi greu de vândut, iar Mohammad i-a răspuns: „Pentru Allah ești foarte scump” . Numindu-l sclav, se referea la sclav al lui Allah foarte apreciat.
O bătrână s-a apropiat de Trimis și i-a cerut să se roage pentru ea ca să intre în Rai. Atunci Profetul i-a spus: „Bătrânii nu intră în Gradina Raiului.” Bătrâna a plecat plângând și imediat Profetul a trimis pe cineva să-i explice că nimeni nu intră în Rai bătrân ci ca adolescent, așa cum zice și în Coran.
Anas a povestit că Trimisul îl numea „cel cu urechi”. Când l-a întrebat de ce îi zicea așa, pentru că nu are urechile mari, el i-a răspuns că toată lumea are urechi.
Companionii profetului rămâneau surprinși de simțul umorului al acestuia. Abu Huraira a povestit că profetului îi plăceau glumele, dar adăugând că „nici glumind nu spunea minciuni”.
Într-o călătorie, un bărbat i-a cerut Trimisului să îi facă rost de o cămilă, iar acesta i-a răspuns: „O să îți las un pui de cămilă”. Bărbatul i-a spus apoi: „Și ce o să fac cu un pui de cămilă?” . Atunci Trimisul i-a răspuns: „Nu sunt cămilele pui de cămile?”
O femeie pe nume Umm Aiman i-a spus Profetului că soțul ei voia să-l vadă, și Profetul a întrebat: „Cine este soțul tău? Cel care are ceva alb pe unul din ochi?” Și ea, surprinsă, i-a răspuns: „Nu, nu are cataractă”. Atunci, Profetul i-a zis: „Nu există nimeni care să nu aibă ceva alb în ochi.”
Mohammad și vărul său Ali mâncau curmale, dar Ali în loc să-și pună sâmburii în propria farfurie, îi arunca în farfuria Profetului. La un moment dat, Ali a glumit și i-a zis Profetului că a mâncat un car de curmale. Mohammad i-a răspuns: „Cel puțin nu mănânc toți sâmburii ca tine”
Era odată un om din deșert foarte atașat de profet și care ori de câte ori putea îi trimitea cadouri. Și profetul îl iubea pe acesta. Într-o zi, aflându-se într-o piață să-și vândă produsele, Profetul s-a apropiat de om pe furiș și l-a îmbrățișat pe la spate, fără ca el să vadă cine e, spunând: „Cine vrea să cumpere acest sclav?” Când omul s-a tras deoparte și a văzut că era Profetul, i-a spus: „Crezi că nu am valoare?” , vrând să spună că dacă era atât de urât ar fi greu de vândut, iar Mohammad i-a răspuns: „Pentru Allah ești foarte scump” . Numindu-l sclav, se referea la sclav al lui Allah foarte apreciat.
O bătrână s-a apropiat de Trimis și i-a cerut să se roage pentru ea ca să intre în Rai. Atunci Profetul i-a spus: „Bătrânii nu intră în Gradina Raiului.” Bătrâna a plecat plângând și imediat Profetul a trimis pe cineva să-i explice că nimeni nu intră în Rai bătrân ci ca adolescent, așa cum zice și în Coran.
Anas a povestit că Trimisul îl numea „cel cu urechi”. Când l-a întrebat de ce îi zicea așa, pentru că nu are urechile mari, el i-a răspuns că toată lumea are urechi.
Comentarii
Excelent articol!