Luna - chiar dacă nu există simboluri propriu-zise și acceptate în islam, luna în faza sa inițială (crescătoare) a devenit un fel de emblemă care face notă distinctivă față de celelalte tradiții spirituale. De fapt, luna influențează viața comunității musulmane în multe aspecte: calendarul islamic este lunar și de el depind unele ritualuri. Simbolismul islamic s-a centrat pe faptul că luna înlocuiește soarele în densitatea nopții.
Soarele (شمس) transmite lumina sa către lună și aceasta profită de ea pentru a se auto-completa. Luna ia locul Soarelui, care însă își continuă prezența în oarecare măsură, indirect, prin lumina pe care luna o primește de la el, și pe care o proiectează apoi asupra lumii. Asemănător, inima omului, aflată în mijlocul întunericului, exprimă măreția soarelui său, al spiritului ascuns, originea sensibilității sale.
Luna, de-a lungul fazelor prin care trece până la plenitudine, se aseamănă cu inima care trece prin mai multe etape în căutarea perfecțiunii, a completitudinii. Dacă luna este inima (قلب), unde ființa umană își observă Susținătorul și îi primește lumina, atunci soarele este spiritul (روح), prezența subtilă a lui Allah, care înconjoară fiecare creație.
În limba arabă, literele se împart în două grupuri: cele lunare și cele solare. Literele solare (ش) la început de cuvânt elimină litera „l” din articolul ce precede cuvântul, pe cand cele lunare (ق) îl păstrează.
În Coran, cuvântul „qamar” (luna) apare de 27 de ori, de tot atâtea ori câte zile îi ia lunii să completeze orbita Pământului. Deși sunt 29 de zile între două luni pline consecutive, în surplusul de 2 zile, luna se mișcă pentru a ajunge Pământul, la rândul său afectat de rotația în jurul soarelui.
Soarele (شمس) transmite lumina sa către lună și aceasta profită de ea pentru a se auto-completa. Luna ia locul Soarelui, care însă își continuă prezența în oarecare măsură, indirect, prin lumina pe care luna o primește de la el, și pe care o proiectează apoi asupra lumii. Asemănător, inima omului, aflată în mijlocul întunericului, exprimă măreția soarelui său, al spiritului ascuns, originea sensibilității sale.
Luna, de-a lungul fazelor prin care trece până la plenitudine, se aseamănă cu inima care trece prin mai multe etape în căutarea perfecțiunii, a completitudinii. Dacă luna este inima (قلب), unde ființa umană își observă Susținătorul și îi primește lumina, atunci soarele este spiritul (روح), prezența subtilă a lui Allah, care înconjoară fiecare creație.
În limba arabă, literele se împart în două grupuri: cele lunare și cele solare. Literele solare (ش) la început de cuvânt elimină litera „l” din articolul ce precede cuvântul, pe cand cele lunare (ق) îl păstrează.
În Coran, cuvântul „qamar” (luna) apare de 27 de ori, de tot atâtea ori câte zile îi ia lunii să completeze orbita Pământului. Deși sunt 29 de zile între două luni pline consecutive, în surplusul de 2 zile, luna se mișcă pentru a ajunge Pământul, la rândul său afectat de rotația în jurul soarelui.
Comentarii