Un om misterios ajunge, prin mijloace necunoscute, într-un mic orășel de graniță (cu Armenia). Omul nu are nume, identitate sau istorie personală, iar orașul e rece, înzăpezit, amorțit, cu tentă bacoviană. Acolo locuitorii sunt majoritatea bărbați și sunt preocupați în principal de muncă, starea materială. Ei oscilează între expansiune și contracție, între deschiderea granițelor și închiderea lor, între bunăvoință față de vecini (în film, armeni) și dușmănie sau suspiciune.Omul misterios își spune Battal, și mai târziu Kosmos. El vine din.. Cosmos. Este boem, spiritual și le vorbește oamenilor prin citate din Biblie. Oamenii nu îl înțeleg, îi spun să își ia o slujbă și să muncească. Oamenii îi spun derviș, pentru că este un rătăcitor, un faqir, un nebun întru Dumnezeu care are puterea de a face miracole. El salvează un băiat de la înec și îi vindecă pe alții, are puterea să se refacă în urma traumatismelor fizice, lucruri de altfel inexplicabile pentru orășeni. Cu toate acestea, el nu se împacă cu latura materială a vieții, nu se va angaja ci... va fura.
Povestea lui este oarecum asemănătoare cu cea a unui profet neînțeles, Battal în cele din urmă ajunge să fie suspectat și urmărit de oamenii care odinioară îl priveau admirație și uimire. Cuvintele sale nu au efect și nu știm dacă au avut vreodată.. munca sa spirituală nu mai are efect și nici măcar nu mai apucă sa fie dusă până la capăt. Dragostea de care vorbește el este percepută strict în sensul carnal, pentru că Battal răspunde senin și ca un nebun:
„- Atunci ce vrei?
- AȘK ISTIYORUM (Vreau dragoste) (...)
Dar este înțeles:
- Ah.. vrea femei!”
Battal a venit pe pământ pentru a cunoaște iubirea, la fel ca Luceafărul lui Eminescu. În schimb, el oferă înțelepciune.
Însă societatea este prea obtuză pentru a înțelege ce vrea Battal. Singura ei preocupare este munca, traiul, să se facă ceea ce se trebuie făcut (ordinea socială):
„- Dumnezeu nu-i iubește pe cei care nu muncesc.
- Am încetat să lucrez pentru a-mi opri inima din așteptarea vreunei recompense pentru că lucrez.”
În oraș se aud tot timpul explozii, mediul este nesigur, oamenii foarte nevoiași, preocupați, cenușii... Există o singură ființă care îl înțelege pe Kosmos, care își va zice Neptun. Lângă ea se simte liber, poate chiui, poate comunica mai presus de cuvinte, și în același timp Neptun este cea care îl va salva spre sfârșit de lumea dezlănțuită... doar Neptun este parte din Kosmos.
Majoritatea cuvintelor puse în gura personajului Kosmos/Battal sunt citate din Biblie (Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, etc), iar faptul că eroul face miracole mă duce cu gândul la Iisus. Pare că ilustrează povestea profetului neînțeles, iubit pe măsură ce se face cunoscut și persecutat spre finalul misiunii sale. Coranul spune că toți trimișii au avut soarta asta. Ca și Iisus, Battal a fost salvat (varianta islamică a poveștii lui Isa) și a putut să-și continue călătoria către alte lumi. Orașul în care aterizează Battal este lumea noastră, este iarnă pentru că suntem la finalul de ciclu. Granițele sunt închise, pentru că oamenii în sine sunt limitați și egoiști. Desigur, se fac demersuri pentru deschiderea granițelor, dar suspiciunile îi vor ține departe de vreo schimbare. Personajele prezentate sunt în principal masculine (o lume preponderent masculină) iar femeile prezentate sunt o bătrână neputincioasă, o femeie matură dar bolnavă și dependentă de medicamente, și Neptun, singura fată tânără și pe măsura lui. Aparent, partea masculină este bătrână, la apusul ei, iar feminitatea este bolnavă, artificială. Iar Neptun îi oferă scăparea, lumea aceasta nu e încă pregătită.
„Fiecare lucru are un loc al său. Când fiecare lucru își găsește locul, totul este pace și armonie.
Corpurile noastre își găsesc locul în funcție de propria gravitație. Dar nu e genul de gravitație care te trage în jos - focul se înalță, pietrele cad. Adevărata gravitație a corpurilor noastre provine din dragostea ce o avem. ”
Filmul se poate descărca de aici. Opinii?
Comentarii