Postul nu este un act, ci abandonul actului (tark). Cel Preaînalt a spus despre El însuși: Nimic nu I se aseamănă (Coran, 42-11). A negat astfel posibilitatea de a exista ceva care să I se asemene sau cu care să se poată compara. Nasa'i transmite următorul hadith povestit de Abu Umama: M-am apropiat de trimisul lui Allah (saws) și i-am spus - Dă-mi un ordin pe care să-l primesc direct de la tine. El mi-a răspuns: -Postește, deoarece postul nu are nimic care să i se asemene. În acest fel este negat faptul că postul ar putea fi comparat cu orice altă poruncă trimisă de Dumnezeu slujitorilor Săi.
Postul nu are nicio esență proprie care să poată îmbrăca o calificare a realității inteligibilă pentru noi. Din această cauză, Allah de asemenea a spus: Postul îmi aparține. Nu este vorba, de fapt, nici de o operă de adorare, și nici de un act ('amal).
Într-o colecție a lui Muslim apare următoarea frază a Profetului (saws), transmisă prin Abu Hurayra: Allah cel Preaînalt a spus: „Toate faptele fiului lui Adam îi aparțin, cu excepția postului, care Îmi aparține și Eu sunt cel care îl răsplătește. Postul este o pavăză. Dacă unul dintre voi postește, să se abțină în acea zi de la conversații banale și țipete. Dacă cineva îl insultă, să îi spună: Sunt un om care postește, postesc.” Pe acel a cărui mână ține sufletului lui Mohammad! cu adevărat răsuflarea celui care postește va fi mai parfumată lui Allah în ziua judecății decât parfumul de mosc! Cel care postește are două momente de fericire: când rupe postul și când își regăsește Domnul.
Dumnezeu atribuie postul Sieși, spunând: Cu excepția postului, care Îmi aparține - este ca și cum ar fi spus: „atributul as-Samad, care indică independența (aici - în raport cu hrana), nu Îmi aparține decât Mie; dacă Eu ți-l atribui, acest lucru exprimă un aspect condiționat al transcendenței - tanzih - și nu transcendența absolută, care îmi revine numai Mie”.
Postul nu are nicio esență proprie care să poată îmbrăca o calificare a realității inteligibilă pentru noi. Din această cauză, Allah de asemenea a spus: Postul îmi aparține. Nu este vorba, de fapt, nici de o operă de adorare, și nici de un act ('amal).
Într-o colecție a lui Muslim apare următoarea frază a Profetului (saws), transmisă prin Abu Hurayra: Allah cel Preaînalt a spus: „Toate faptele fiului lui Adam îi aparțin, cu excepția postului, care Îmi aparține și Eu sunt cel care îl răsplătește. Postul este o pavăză. Dacă unul dintre voi postește, să se abțină în acea zi de la conversații banale și țipete. Dacă cineva îl insultă, să îi spună: Sunt un om care postește, postesc.” Pe acel a cărui mână ține sufletului lui Mohammad! cu adevărat răsuflarea celui care postește va fi mai parfumată lui Allah în ziua judecății decât parfumul de mosc! Cel care postește are două momente de fericire: când rupe postul și când își regăsește Domnul.
Dumnezeu atribuie postul Sieși, spunând: Cu excepția postului, care Îmi aparține - este ca și cum ar fi spus: „atributul as-Samad, care indică independența (aici - în raport cu hrana), nu Îmi aparține decât Mie; dacă Eu ți-l atribui, acest lucru exprimă un aspect condiționat al transcendenței - tanzih - și nu transcendența absolută, care îmi revine numai Mie”.
traducere, articolul complet în Islam en Mar del Plata
Comentarii