Dumnezeu îl trimite deci pe Adam la Kaaba spunându-i: „Am un sanctuar constituit ca proiecţie a Tronului Meu. Du-te şi fă în jurul acestui sanctuar tururi rituale precum cele ce se fac în jurul Tronului Meu! Mai fă acolo şi rugăciuni precum cele ce se fac în preajma Tronului Meu! Acolo voi răspunde cererilor tale!” - Adam plecă atunci din ţinutul Indiei către pământul Meccăi, pentru a vizita templul divin. Un înger i-a fost dat drept corifeu. Mergând (cu pasul său imens), tot locul în care punea el piciorul devenea pământ bun de locuit și de cultură, restul fiind abandonat degradării și depopulării. Când făcu „oprirea” rituală la Arafât, Eva, care îl dorea și venise de la Jeddah să-l caute, ajunse și ea, și deci s-au întâlnit în acest loc ce își primi de atunci numele de ‘Arafât, ziua de ‘Arafa (căci după rădăcina verbală aceste două nume sugerează că Adam și Eva se „cunoscură” aici sau aici se „recunoscură”).
Când să plece ei spre Minâ (punct ritual în pelerinaj al cărui nume implică ideea de „dorință”) i s-a spus lui Adam: Tamanna (cuvânt din aceeaşi rădăcină lingvistică cu Minâ), adică „exprimă-ți dorințele”! El răspunse: „Doresc iertarea și mizericordia!” Și de aici vine numele Minâ pentru acest loc. Păcatul celor doi soți a fost iertat, iar căința lor acceptată; plecară apoi spre India.
sursa: Ath-Thalabi
articolul complet: India și Arabia de Michel Vâlsan

Comentarii