<Dar mai e inca un tip uman posibil, si anume cel fara de centru, nu pentru ca l-ar priva concupiscenta de acesta, ci pentru ca el are doi sau chiar trei centri; e insusi tipul de "paria" nascut din "amestecul castelor", si care poarta in sine dubla sau tripla ereditate a tipurilor divergente: cea a tipului sacerdotal, de exemplu, combinata cu tipul materialist si hedonist de care am vorbit. Acest tip nou, defazatul/dezorientatul/confuzul, e bun de "orice si de nimic": este un imitator sau un actor innascut, mereu in cautarea unui surogat de centru, deci a unei omogenitati psihice care in mod necesar ii scapa. Paria nu are nici centru nici continuitate, el e un zero, avid de senzatii, viata sa e o serie discontinua de experiente arbitrare. Pericolul social al unui atare tip este evident, pentru ca nu se stie niciodata cu cine ai de a face.> Frithjof Schuon, "A avea un centru" via Facebook
Comentarii