Fragmente
din "Sirr Al-asrar fi ma yahtaj ilayh al-abrar", de sh. Abd
al-Qadir Jilani:
Exista
4 taramuri sau 4 lumi. Prima este lumea materiala, a pamantului,
apei, focului si eterului. A doua este lumea fiintelor spirituale, a
ingerilor, jinnilor, a viselor si a mortii, a rasplatii de la Allah -
cele opt raiuri si dreptatea lui Allah - cele sapte iaduri. Cea de-a
treia este lumea Cuvantului, a numelor frumoase ale lui Allah si a
"tablitei bine-pastrate" care este sursa tuturor mesajelor
lui Allah . Al patrulea este taramul esentei pure a lui Allah, un
taram de nedescris deoarece la acel nivel nu mai exista cuvinte,
nume, atribute sau asemanari. Nimeni in afara de Allah nu cunoaste
acea lume.
Exista,
de asemenea, patru feluri de cunoastere. Prima este cunoasterea
principiilor lui Allah, care se refera la aspectele exterioare ale
vietii in aceasta lume. A doua este cunoasterea "mistica",
cunoasterea interioara a cauzelor si efectelor. A treia este
cunoasterea spiritului, cunoasterea de sine, si prin ea, cunoasterea
divina. In fine, mai exista si cunoasterea adevarului.
Sufletele
sunt de patru feluri: sufletul material, sufletul "trezit",
sufletul-"sultan" si sufletul divin.
Aparentele,
ca manifestari ale Creatorului, sunt de asemenea de patru feluri.
Prima: manifestarea in chipuri, forme si culori, ca o creatie de
arta. A doua: in actiuni, interactiuni si lucruri care se petrec.
A treia este in manifestarea Lui, in atributele, calitatile si
caracterul lucrurilor. In fine, in manifestarea esentei Sale.
Intelectul
sau puterea rationala, este la randul sau de patru feluri:
inteligenta care se ocupa cu treburile acestei vieti; inteligenta
care se preocupa de viata de apoi; inteligenta sufletului,
intelepciune spirituala; si, in sfarsit, "mintea totala
cauzala".
Unii
oameni raman la primul nivel de cunoastere, suflet, manifestare si
intelect. Ei sunt locuitorii primului paradis numit "paradisul
sigurantei de acasa", adica paradisul terestru. Aceia care sunt
la nivelul doi al cunoasterii, sufletului, manifestarii si
intelectului - apartin unui nivel mai ridicat al paradisului,
"gradina delectarii gratiei lui Allah asupra creaturilor Sale",
care este paradisul din taramul angelic. La nivelul trei se afla
paradisul celest, acela al numelor si atributelor divine, pe taramul
Unitatii.
Totusi,
aceia care cauta si se ataseaza de rasplatile lui Allah, chiar daca
se afla in Rai, nu pot vedea adevarata realitate dinauntrul lor si
dinauntrul lucrurilor care ii inconjoara. Acei oameni ai
intelepciunii care cauta adevarul, care au atins starea
dervisului, starea nevoii totale, adica nevoia de nimic altceva
decat de Allah, abandoneaza totul si nu cauta nimic altceva decat
adevarul. Ei gasesc ceea ce cauta si intra pe taramul adevarului,
care se afla cel mai aproape de Allah; ei nu traiesc pentru nimic
altceva decat pentru esenta lui Allah.
(...)
Cautatorii
adevarului gandesc in felul acesta: lumea noastra a fost creata, noi
de asemenea suntem fiinte create, ambii avem nevoie de Creator, de
Stapan. Cum poate cineva nevoias sa ceara de la altul care la randul
sau este nevoias? Ce alta cale exista pentru o fiinta creata decat
aceea de a-si cauta Creatorul?
(...)
Astfel
sunt iubitorii lui Allah. Iubeste-i si fii alaturi de ei, caci aceia
care iubesc cu adevarat vor fi cu cel Iubit in lumea de apoi. Semnul
iubirii este sa cauti compania lor, sa vrei sa le auzi cuvintele, iar
la vederea lor si in cuvintele lor sa simti "dorul" pentru
Allah cel Preainalt.
Acesti
iubitori ai lui Allah arata diferit fata de ceilalti, faptele lor
sunt diferite. La inceput, cand sunt novici, actiunile lor par la
mijloc, undeva intre bine si rau. Cand mai inainteaza si ajung la un
nivel mediu, actiunile lor se umplu de binefacere. In orice caz,
binele care iese din ei nu sta numai practicarea religiei, ci si in
actiunile care contin binefacere, care stralucesc de la lumina
insemnatatii ascunse dedesubtul aparentelor.
Ei
apar ca si cum ar fi imbracati in haine ale caror culori izvorasc din
ei insisi.
Cand
ei isi depasesc ego-ul si tirania dorintelor carnii, cu ajutorul
frazei divine La illaha illa Allah, si ajung la nivelul
fiintelor care pot discerne intre bine si rau, condamnand raul
dinauntrul lor, dorindu-si binele, - ei emana o culoare de un
albastru ceresc.
Cand,
din acea stare ei aleg binele, respingand raul, cu ajutorul si
inspiratia lui Allah - sunt inconjurati de o culoare rosie.
Mai
departe, cand datorita binecuvantarii care vine prin numele Hu al lui Allah, atingand un nivel liber de orice atribut primejdios sau
actiune nepotrivita si intrand intr-o stare de pace, atunci, ei emana
o lumina verde.
Cand
intreg ego-ul cu dorintele lui si toata vointa personala sunt abandonate datorita Haqq-ului (adevarul), iar vointa este supusa celei a lui Allah, si apare multumirea pentru orice lucru care vine de la Allah,
atunci, culoarea lor se transforma intr-o lumina alba.
Aceasta
este descrierea dervisilor novici de la inceputul caii pana cand
ating o etapa de mijloc. Dar acela care atinge limitele caii nu are
nici forma nici chip nici culoare - devine ca o raza de soare,
incolora. Dervisul care a atins cel mai inalt nivel nu are o forma
care sa reflecte lumina sau culoare. Daca ar fi sa existe, culoarea
lui ar fi neagra, care absoarbe toata lumina. Acesta este semnul
starii de anihilare. Pentru ceilalti care se uita la el, infatisarea
fara culoare, intunecata, devine un val asupra luminii intelepciunii
pe care o detine, la fel cum noaptea este (ca) un val asupra luminii
soarelui.
Oamenii
care au ajuns aproape de adevar, in viata acestei lumi, se simt ca si
cum ar fi incuiati intr-o celula intunecata. Isi petrec viata
in durere si mizerie. Sufera greutati mari, presiunea
circumstantelor, intr-o lume a intunericului total. Profetul spune:
Lumea aceasta este inchisoarea celor
credinciosi. Dupa cum arata el, dezastrele cad intai
asupra profetilor, apoi asupra celor mai apropiati de Allah, apoi, in
ordine, asupra celor care incearca sa se apropie de El. De aceea,
este potrivit pentru un dervis sa poarte negru si sa-si infasoare un
turban negru pe cap, caci reprezinta imbracamintea aceluia care este
pregatit sa sufere durerile acestei cai.
In
realitate, negrul este culoarea potrivita celor care ar trebui sa
planga pentru ca si-au pierdut calitatile umane si posibilitatile.
Multi oameni pierd cu neglijenta acest mare dar, oferit doar
umanitatii, de a fi constienti, de a fi in stare sa vada adevarul, -
astfel distrugandu-si cu propriile maini (sansa la) viata vesnica.
Scotandu-si din inima dorul pentru iubirea divina, separandu-se de
duhul sfant, ei pierd sansa de a se intoarce la origini, la cauza.
Chiar daca nu o stiu, ei sunt cei care sufera cele mai mari dezastre.
Daca ar fi constienti ca au pierdut toate beneficiile vietii de apoi si
viata vesnica, ei intr-adevar ar purta hainele de doliu.
Comentarii