Apoi Adam a primit cuvinte (cu care să se roage) de la Domnul lui, Care s-a înduioșat de el. Cu adevărat El este Iertător, Îndurător. Noi am zis: „Coborâți (din Rai) cu toții, și când va veni pentru voi de la Mine o călăuzire, pe cei care vor urma călăuzirea Mea nu îi va cuprinde nici o frică și nici se vor întrista.” (Coran, 2:37-38)
În a înțelege ce transmit religiile, este esențial să ne amintim că lumea exterioară este o reflecție a sufletului omului, corespunzându-i în toate detaliile. Această corespondență este câteodată exprimată prin spusa că lumea este un om la scară mare, sau că omul este lumea în miniatură, un microcosmos. Prin prisma acestei corespondențe, se poate considera că pasajele din Scriptură care se referă la lumea exterioară în mod direct, pot fi interpretate și ca referindu-se la microcosmos. De fapt, religia ilustrează idei în mod constant folosind imagini din macrocosmos, căci, spre deosebire de „omul adevărat” care vede și înțelege ambele lumi, „omul căzut” nu poate vedea decât lumea exterioară, sufletul fiindu-i ca o pădure întunecată.
De exemplu, când Coranul se referă la necredincioși (kafiroon), nu se referă numai la cele mai rele ființe din lumea exterioară, ci și la cele mai rele trăsături ale sufletului omului căzut, ale căror corespondențe se află în necredincioșii din lumea exterioară. Un alt exemplu: s-ar putea spune că Izvorul Nemuririi care iese din centrul Grădinii Edenului este corespondentul Ochiului Certitudinii din centrul sufletului omului adevărat, sau mai degrabă că acest Ochi este în sine adevăratul Izvor al Nemuririi, pentru care Izvorul din Paradis este o reflecție exterioară. De asemenea, când se spune că Adam a fost alungat din Rai, semnificația este că omul, în general, a pierdut Paradisul interior al Ochiului, la fel ca și Paradisul lumii exterioare.
Starea lumii exterioare nu doar corespunde cu starea sufletelor oamenilor, ci și depinde, într-un fel, de starea lor, căci omul este considerat vicerege (khalifa) pe pământ.
(Cu adevărat, Allah nu schimbă condiția unui popor până când ei nu schimbă ce se află în sufletele lor, Coran 13:11)
Astfel, coruperea omului trebuie cu necesitate să afecteze întregul, iar condițiile epocii care a urmat după Epoca primordială au fost un semn că omenirea nu se mai află în posesia Paradisului interior. Chiar dacă astăzi oamenii se află atât de departe de Paradis, aproape neatinși de orice reamintire a lui, oamenii din vechime erau încă suficient de aproape pentru a-și da seama de pierderea lui; și fără exagerare se poate considera că cea mai mare parte din ce ne-au lăsat anticii este marcată de preocuparea asupra felului cum omul ar putea reveni în Paradis, devenind din nou „omul adevărat”. De dragul acestei reîntoarceri, i s-a oferit omului Învățătura Certitudinii prin intermediul religiilor. Aceasta este călăuzirea menționată în citatul de mai sus.
(Cu adevărat, Allah nu schimbă condiția unui popor până când ei nu schimbă ce se află în sufletele lor, Coran 13:11)
Astfel, coruperea omului trebuie cu necesitate să afecteze întregul, iar condițiile epocii care a urmat după Epoca primordială au fost un semn că omenirea nu se mai află în posesia Paradisului interior. Chiar dacă astăzi oamenii se află atât de departe de Paradis, aproape neatinși de orice reamintire a lui, oamenii din vechime erau încă suficient de aproape pentru a-și da seama de pierderea lui; și fără exagerare se poate considera că cea mai mare parte din ce ne-au lăsat anticii este marcată de preocuparea asupra felului cum omul ar putea reveni în Paradis, devenind din nou „omul adevărat”. De dragul acestei reîntoarceri, i s-a oferit omului Învățătura Certitudinii prin intermediul religiilor. Aceasta este călăuzirea menționată în citatul de mai sus.
Cei care urmăresc Calea de întoarcere (at-tariqah) sunt amintiți în Sura al-Waqia ca fiind cei dintâi (as-sabiqoon) - Coran 56:10 . Despre aceștia se spune că sunt mulți care aparțin primelor generații, și puțini din generațiile mai târzii. După aceea, se amintesc oamenii mâinii drepte, despre care se spune că sunt mulți aparținând atât primelor generații cât și celor mai târzii - ei sunt cei care respectă legea religioasă, spre deosebire de oamenii mâinii stângi, care o resping. Faptul că cei care urmează Calea sunt mult mai puțini acum decât la începuturi are legatură și cu predispoziția naturală de distrugere și degradare a tuturor lucrurilor pământești.
din Martin Lings - Cartea Certitudinii, cap.4
Comentarii