Începând cu secolul trecut, orientaliștii au fost preocupați să definească și să înțeleagă caracterul orașelor din lumea predominant musulmană, pe care le-au numit puțin forțat orașe islamice.
O definiție simplistă a orașului islamic a fost că el are moscheea în centru și bazarul în imediata apropiere, la fel ca și un hammam, necesar pentru spălarea rituală înainte de a intra în moschee. Totul s-ar fi dezvoltat în jurul acestei structuri, în care islamul este religia orașului, dar aceasta structură nu este cu nimic diferită de modul cum s-au dezvoltat orașele creștine, unde catedrala și piața definesc miezul orașului, sau cele iudaice. S-a adăugat faptul că orașele din lumea musulmană au fost întemeiate de diversele dinastii islamice care au domnit, de aici imprimarea un anume caracter islamic, sau faptul că islamul a favorizat apariția orașelor și s-a dezvoltat cu repeziciune datorită urbanismului.
Cercetările au mers mai departe și s-a convenit faptul că într-adevăr, moscheea stă la originea orașului islamic, dar există și alte caracteristici speciale ale lui, cum ar fi gruparea cartierelor în funcție de etnie, și la fel, organizarea bazarului după o ierarhie, cu exemple din orașele din Magreb. De fapt, aceste observații s-au bazat doar pe studierea orașelor din Magreb și au generat stereotipuri care nu se aplică întregii lumi islamice/arabe. De exemplu, în Liban, la un moment dat, populația creștină s-a amestecat cu cea musulmană, iar caracterul specific al cartierelor s-a diluat.
S-au descoperit exemple care nu respectă tiparul de mai sus, însă cele mai multe orașe islamice se disting destul de clar de altele aparținând unei populații de alte religii.
Autoarea studiului a călătorit în India, o țară în care primele două religii sunt hinduismul și islamul, pentru a descoperi diferențe între orașele islamice și cele hinduse. Rezultatul a fost limpede că orașele din cele două categorii diferă semnificativ prin:
- proporția numărului de bărbați vs. de femei care circulă pe stradă (în orașele predominant musulmane spațiul public fiind rezervat în special bărbaților)
- în zonele musulmane sunt mai multe măcelarii
- cartierele musulmane sunt mai animate/zgomotoase
- orașele întemeiate și locuite la început de musulmani au o rețea de strazi mai complicată și mai neregulată decât cele hinduse.
Forțele care au guvernat prototipul orașelor islamice, așa cum au fost înțelese, sunt:
- geografia și clima
- tehnologia
- transporturile
- organizarea socială
- contextul legal și politic - care variază substanțial.
Dintre acestea, islamul poate altera doar ultimele două.
Adevăratele contribuții ale islamului în dezvoltarea orașelor au fost:
- distingerea între categoriile de populatie, dpdv religios: existau cartiere doar pentru creștini sau evrei. Uneori, deținerea unui mijloc de transport (calul) era restricționată pentru dhimmi, dar existau și alte restricții - de alegere a unei profesii, de a nu purta anumite haine sau culori, de a ocupa doar anumite zone ale pieței, etc. De asemenea, un bărbat dhimmi nu avea acces la o femeie musulmană, era în general constrâns să trăiască în cartierul în care se afla și care era conform profesiei sale.
- segregarea în funcție de sexe: hammam-ul primea în zile diferite bărbați sau femei, segregarea se putea observa și în proiectarea caselor și a spațiilor pentru locuit, dar ea se realiza cu succes doar la cei înstăriți. Pentru cei săraci, cartierul era ca o extensie a unui spațiu semi-privat.
- statul nu se implica în organizarea orașului, nu exista o conducere centralizată de genul primăriei, dar fiecare cartier avea conducătorul sau sheikh-ul său.
În concluzie, orașele sunt procese vii, nu structuri care se pot impune din afară pentru a trăi în ele. Noile eforturi de a construi orașe islamice s-ar putea să nu mai corespundă realității în care trăim deoarece, cele trei elemente principale care stau la baza dezvoltării orașului islamic (segregarea religioasă, sexuală și decentralizarea) sunt considerate regresive conform standardelor moderne.
Structura unui oraș islamic iranian
Idei extrase din:
Abu-Lughod, "The Islamic City-Historic Myth, Islamic Essence, and Contemporary Relevance."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu